OLT – ALUTUS – reconstruit după modelul SOMEȘ – SAMUS

OLT, hidronim. Termenul este atestat de către cronicarii romani sub denumirea de ALUTUS. Pentru a înțelege care este semnificația semantică a lui OLT e necesar să facem o reconstrucție a termenului dacic și apoi să îl comparăm cu alte cuvinte existente în lexicul limbii române vechi. Pentru reconstrucția formei originare a lui ALUTUS am identificat un hidronim al unui alt termen latinizat, ce conține aceleași vocale. SOMEȘ este atestat în antichitate de cronicarii latini ca fiind SAMUS. Așadar și pentru SOMEȘ vocala O prin latinizare se transformă în A, iar aici vocala U latin este corespondentul lui E dacic. Reconstruind OLT după acest tipar, avem forma veche OLET. Această formă o regăsim azi în termenul OLETUI, care cică este de origine necunoscută cf. DEX și care înseamnă a bate, a zdrobi. Numele OLTULUI a fost atribuit după o caracteriscă predominantă a sa. Fiind un râu care străbate multe lanțuri muntoase, are multe repezișuri și secțiuni cu curgeri de apă puternice, care duc la ideea de a bate de a zdrobi stânca. Așadar avem o conexiune fonetică și semantică care oferă o explicație naturală a numelui OLT, ce derivă din caracteristica sa fizică.