Atunci când scormonești fiecare cuvânt din limbă, ajungi la performanța să poți indica unele cuvinte ce stau la baxa lexicului nostru. Dar dintre toate, atunci când esti o entitate ce a creat o civilizație, găsesți cuvinte ce îti arată care este identitatea ta și cum te raportezi altora. Aceste cuvinte îti fac radiografia neamului din care te tragi. Din ele deslusim trasăturile spirituale, dar si ceea ce te defineste în raport cu alte neamuri. Cu toții stim ce spuneau grecii despre noi, numindu-ne cei mai înțelepți din neamul tracilor, fiind totodată spirituali, viteji, etc.
Dar oare ce spun cuvintele ce derivă din numele nostru?
GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. (La pl.) este definit ca fiind denumirea unui grup de triburi tracice situate la nord și la sud de fluviul Dunăre. Denumirea de get, geți, a fost prima dată consemnată la greci. – În DEX se indică o etimologie latină: Getae, -arum.
Forma veche a cuvântului „get” în IE este *ghed-, care are înțelesul de lua, a obține, a dobândi ceva. Acest cuvânt indoeuropean îl regăsim și în limba engleza și germana, dând cuvintele Get (în engleză) și respectiv Gotten (în germană). Acest fapt ne arată că triburile indoeuropene care au migrat în zona Carpaților, s-au așezat în acest spațiu prin forță. Si-au luat ceea ce ei au considerat că le aparține. Așadar aceștia erau luptători. Iar nu întâmplător tot numele acestora ne indică și arma preferată, și cum altfel ar putea să fie, dacă nu una ofensivă. Să-get-ă (săgeată) alături de cuvintele, săgeta ce are și înțeles de rană/durere ne îndică în mod incontestabil că SĂGEATA era utilizată în scop militar, nu doar pentru vânătoare. Din moment ce nu avem în limbă un alt sinonim pentru SĂGEATĂ, înseamnă că aceasta probabil a fost adusă în arealul nostru geografic de indoeuropeni, ceea ce clar le-a oferit un avantaj combativ în fața populației autohtone.
În limbă autohtonă, respectiv a gețior, termenul GET a dat naștere unei impresionante familii lexicale, cu 12 grupe semantice, din care se desprind 70 de derivați. GET este rădăcina pentru sensuri abstracte, arme, stari, descrieri, denumiri de plante, denumiri de localități, nume de trib, etc. Numele capitalei getilor/dacilor era Sarmisegetuza/Sarmi-se-get-uza, denumire care se știe că nu a fost dată de către latini, greci sau alte neamuri. Asta dovedește că numele de get e denumirea pe care o foloseau acest neam când se numeau pe ei înșiși.
Astfel descoperim ca GEȚII erau înțelepți, adică erau cuGETători. Totodată erau și foarte îndemânatici. Nu întâmplător ei au dat numele de deGET, denumind astfel acea parte a corpului, pe care o folosești atunci cand realizezi ceva. De asemenea GEȚII s-au identificat cu locurile în care trăiau, dând denumiri precum bunGET, faGET. Trăsăturile lor fizice erau fine, plăcute ochiului, dar arătau și inteligență. Așa avem cuvinte precum suleGET și veGET. Atunci când mergeau la luptă, aceștia erau gălăgioși. Au adaptat un sunet onomatopeic și l-au denumit ca fiind sunetul ce îi reprezintă în luptă. Astfel ca sunetul din corn se numește muGET. Avem și răGET, dar si strigăt/striGET.
Iar dintre toate, poate ceA mai importantă este denumirea centrului administrativ și cultural al geților – SARMISE-GET-UZA.
Analizând această mare bogăție semantică, cu siguranță putem afirma, ca neamul nostru iși spuneau GEȚI, iar limba vorbită era GETA. În cazul nostru putem face o similitudine cu un alt neam indoeuropen – SLAVII. Regăsim la ambele popoare același nod de percepție a identității. Denumirea slavilor este și pentru limbă, dar și pentru modul în care își aduc cinstire, respectiv cum se slăvesc.
Familia de cuvinte:
1. Get-be-get (din neam în neam)
2. Binecu-get-a, cu-get, cu-get-a, cu-get-are, cu-get-at, cu-get-ăcios, cu-get-ăreț, cu-get-ător, cu-get-ătură, împre-get-a, necu-get-are, necu-get-at, neprecu-get-at, nepre-get-at (zel), nepre-get-are, pre-get-ător, pre-get-ătură, pre-get-oare, pre-get-os,
3. Bun-get (pădure deasă, întunecoasă), cârli-get-e (denumire de plantă), crân-get (crâng, desiș), fă-get, fă-get/ea, fă-geț-el, hi-get (tufiș des într-o pădure), smi-get (tufiș des într-o pădure),
4. De-get, de-get-ar, de-get-aș, , de-get-ărel, de-get-ărică, de-get-uț, de-geț-el, înde-get-a, înde-get-are,
5. Get-a – onomastic,
6. Get-ă, get-ic, masa-get,
7. În-get-a(săgeta), însă-get-a, însă-get-ătură, să-get, să-get-a, să-get-ar (arcaș), să-get-are, să-geț-aș, să-get-at, să-get-atic, să-get-urică, să-get-ător, să-get-ătură, să-geț-ică, să-get-oaică, să-get-oaie, să-geț-ia, să-geț-aș, să-geț-i, să-get-ură,
8. Mu-get, ră-get, stri-get/strigăt
9. Privi-g(h)et-toare,
10. Sar-get-ia (denumire de trib)
11. Sarmise-get-uza
12. Sule-get (om fin, delicat), ve-get (deștept, treaz, voios)
