Deseori am citit în cărți de specialitate, că nu se pot reconstitui obiceiurile străbunilor noștri daci, pentru că nu au lăsat izvoare scrise.
Tot din acest motiv, unii se dau de ceasul morții și ne învață că limba dacilor a dispărut, iar noi acum vorbim o limbă de împrumut. Drept consecință ungurii contesta continuitatea dacilor pe acest pământ.
Azi având pofta sa pregătesc ceva bun in cuptor, m-am gândit să frământ aluat și să fac niște cornuri. Evident că nu puteam sa trec peste asocierea termenilor CORN și FRAMANTA, fara a va arata originea lor getodacica. Dar cel mai important este că acești termeni ne arată că femeile dacice aveau îndeletnicirea preparatelor pregătite în cuptor. Atenție, a coace e termen latin, pe când COPT/CUPTOR e geto-dac.
Corn este o moștenire indoeuropeană și nu latina. Acest cuvânt vine din rădăcină IE KER1-ce înseamnă parte osoasa crescuta.
Frământă nu vine din latinescul fragmentare și din rădăcină MÂNT, din care deriva multe cuvinte precum pământ, legământ, mormânt. Probabil că frământarea aluatului inițial a fost asociata cu o acțiune specifică de framantare a pământului, posibil așa cum făceau liantul din lut pentru construcția caselor, etc.
Cert este că e suficient sa facem o analiză atentă a cuvintelor și putem reconstrui inclusiv alimentația de bază și formele de pregătire a acestora.
